Redarea muzicii instrumentale Efecte neurologice și endocrine

Efectele neurologice ale cântatului la instrumente

1. Neuroplasticitatea și structura creierului
   • ↑ Materie cenușie în cortexurile motor, auditiv și vizual (girusul lui Heschl, cortexul premotor, corpul calos) (Gaser & Schlaug, 2003; Hyde et al., 2009).
   • ↑ Integritatea substanței albe în fasciculul arcuat și tracturile corticospinale-mai puternică decât la cântăreți (Halwani et al., 2011).
   • Extinderea corpus callosum: Până la 30% mai gros la jucătorii de clape (Schlaug et al., 1995).
2. Integrarea motorie și multisenzorială
   • Coordonare bimanuală: Pianul/tamburul activează M1 bilateral, SMA, cerebelul-superioară activităților unilaterale (Bangert & Schlaug, 2006).
   • Cuplaj Audiomotor: Bucla de feedback în timp real între cortexul auditiv (A1) și cortexul motor (M1) prin intermediul fasciculului arcuat (Zatorre et al., 2007).
3. Funcția executivă și rezerva cognitivă
   • ↑ Memoria de lucru, atenția, IQ: Muzicienii depășesc performanțele non-muzicienilor cu 7-10 puncte IQ în medie (Schellenberg, 2004).
   • ↑ Flexibilitatea cognitivă și inhibiția: Toboșarii prezintă cel mai rapid timp de reacție (Slater et al., 2017).
   • Declinul cognitiv întârziat: Practica instrumentală pe tot parcursul vieții este legată de cu o întârziere de peste 5 ani în debutul demenței (Wan & Schlaug, 2010).
4. Reglare emoțională și recompensă
   • Eliberarea dopaminei: Momentele emoționale de vârf (de exemplu, crescendo, improvizație) activează nucleul accumbens (Salimpoor et al., 2011).
   • Conectivitatea amigdală-prefrontală: Anxietate redusă prin intermediul controlului de sus în jos (Pantev și colab., 2001).
5. Efecte autonome și vagale
   • ↑ Variabilitatea ritmului cardiac (HRV) în timpul interpretării expresive (de exemplu, adagio lent la vioară) (Nakahara et al., 2010).
   • Mai puțin decât cântatul (fără dominanță diafragmatică), dar mai mult decât ascultarea pasivă.

Efectele endocrine ale cântatului la instrumente

Tabel recapitulativ: Muzică instrumentală vs. Canto vs. Dans

Puncte forte speciale ale muzicii instrumentale

Implicații clinice și practice

• Reabilitare după accident vascular cerebral / TBI: Terapia cu pian restabilește funcția mâinii mai rapid decât PT singur (Schneider et al., 2007).
• ADHD / Autism: Tobele îmbunătățesc atenția și sincronizarea socială.
• Aging: Cel mai bun pentru rezerva cognitivă printre activitățile muzicale non-sociale.
• Sănătate mintală: Starea de flux în practică = mindfulness + realizare.

Linia de fund

Referințe

1. Bangert, M., & Schlaug, G. (2006).
   Specializarea celor specializați în caracteristicile morfologiei externe a creierului uman.
   European Journal of Neuroscience, 24(7), 1832-1834.
   https://doi.org/10.1111/j.1460-9568.2006.05031.x
2. Fancourt, D., et al. (2016).
   Cântatul modulează starea de spirit, stresul, cortizolul...
   Ecancermedicalscience, 10, 631.
   → (Aplicat contextelor instrumentale de grup)
3. Gaser, C., & Schlaug, G. (2003).
   Structurile creierului diferă între muzicieni și non-muzicieni.
   Journal of Neuroscience, 23(27), 9240-9245.
   https://doi.org/10.1523/JNEUROSCI.23-27-09240.2003
4. Halwani, G. F., et al. (2011).
   Efectele practicii și experienței asupra fasciculului arcuat.
   Journal of Neuroscience, 31(29), 10608-10617.
   → (Compară cântăreții cu instrumentiștii)
5. Hyde, K. L., et al. (2009).
   Antrenamentul muzical modelează dezvoltarea structurală a creierului.
   Journal of Neuroscience, 29(10), 3019-3025.
   https://doi.org/10.1523/JNEUROSCI.5118-08.2009
6. Keeler, J. R., et al. (2015).
   Neurochimia și fluxul social al cântului.
   Frontiere în neuroștiința umană, 9, 518.
   → (Oxytocin in ensemble playing)
7. Nakahara, H., et al. (2010).
   Trezirea emoțională în timpul interpretării muzicale.
   Percepția muzicală, 28(1), 37-48.
8. Pantev, C., et al. (2001).
   Îmbunătățirea specifică a timbrului a reprezentărilor cortexului auditiv.
   Jurnalul European de Neuroștiințe, 13(2), 394-400.
9. Salimpoor, V. N., et al. (2011).
   Eliberarea de dopamină distinctă din punct de vedere anatomic în timpul muzicii.
   Neuroștiința naturii, 14(2), 257-262.
10. Schellenberg, E. G. (2004).
    Lecțiile de muzică îmbunătățesc IQ-ul.
    Știință psihologică, 15(8), 511-514.
    https://doi.org/10.1111/j.0956-7976.2004.00711.x
11. Schlaug, G., et al. (1995).
    Creșterea dimensiunii corpului calos la muzicieni.
    Neuropsychologia, 33(8), 1047-1055.
12. Schneider, S., et al. (2007).
    Cântatul la pian îmbunătățește funcția mâinii după accident vascular cerebral.
    Annals of the New York Academy of Sciences, 1169, 387-391.
13. Slater, J., et al. (2017).
    Toboșarii arată o sincronie neuronală îmbunătățită.
    Rapoarte științifice, 7, 44334.
14. Wan, C. Y., & Schlaug, G. (2010).
    Muzica ca instrument pentru promovarea plasticității creierului.
    The Neuroscientist, 16(5), 566-577.
15. Zatorre, R. J., et al. (2007).
    Când creierul cântă muzică: Interacțiuni auditiv-motorii.
    Nature Reviews Neuroscience, 8(7), 547-558.